 |
 |
|
Name: Andean Community of Nations |
|
|
Acronym: ACN |
|
| Year of foundation: 1969 | |
| Headquarters: Lima, Peru | |
| ACN documents: accesați pagina | |
| site-ul oficial: accesați pagina | |
concentrați-vă pe |
Parlamentul Andin |
descriere
„Comunitatea Andină” sau A. C. (spaniolă: comunidad Andina, can), cunoscută anterior sub numele de „Pactul andin”, este o organizație interguvernamentală creată de Bolivia, Peru, Venezuela, Columbia și Ecuador cu scopul de a promova extinderea piețelor și de a garanta o dezvoltare economică eficientă a regiunii.
țările membre:
Associated member countries:
Observer countries:
Former member countries:
Istorie
în anii șaizeci, eșecul primei inițiative de integrare sub-continentală, Asociația latino-americană de Liber Schimb (Lafta), a favorizat creșterea blocurilor de integrare subregională. Printre acestea, grupul Andin a fost creat în 1969 prin Acordul de la Cartagena. Pactul Andin s-a bazat pe două concepții fundamentale. În primul rând, a fost legat de un model de integrare închis, care a conceput procesele de unire între țări ca vehicule facilitatoare ale expansiunii pieței, implementarea programelor comune de dezvoltare la nivel industrial și protecția țărilor terțe. În al doilea rând, din punct de vedere instituțional, Organizația Andină, inspirată în principal de procesul de integrare europeană, a fost construită pe scheme funcționaliste și NEO-funcționaliste. Primele decizii adoptate de miniștrii Pactului Andin s-au axat exclusiv pe chestiuni economice.
la sfârșitul anilor optzeci, implementarea consensului de la Washington în dinamica proceselor de integrare a generat o tendință de afaceri susținută în formarea acordurilor comerciale între țările dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate. Această nouă tendință a condus grupul Andin către un regionalism deschis care a favorizat eliminarea barierelor tarifare și semnarea acordurilor comerciale cu diverse centre economice din întreaga lume. În anii 1990, integrarea Comunității Andine a câștigat un impuls cu comerțul intra-CAN în creștere semnificativă, parțial datorită înființării unei zone de Liber Schimb între patru dintre cele cinci țări Andine de atunci (cu excepția Peru). Normele comune adoptate în diverse sectoare, cum ar fi agricultura, proprietatea intelectuală, investițiile, concurența și instrumentele de apărare comercială au creat, de asemenea, condiții optime pentru creșterea economică și integrare. Pe lângă această transformare economică, autoritățile Andine au reproiectat instituțional procesul de integrare către o abordare interguvernamentală neoliberală. În 1997, intrarea în vigoare a Protocolului de modificare de la Trujillo a marcat un pas cheie către integrarea Andină. A modificat acordul original de la Cartagena și, practic, a avut două consecințe concrete: „Pactul Andin” a fost transformat în „Comunitatea Andină”, iar sistemul de integrare Andină (AIS, sau SAI în acronimul său spaniol, care înseamnă” Sistema Andino de Integracion”) a devenit spațiul care reunește diferitele instituții, agenții guvernamentale și organisme comunitare.
structura ACN și procedurile de luare a deciziilor
Consiliul Andin al Președinților
Consiliul Prezidențial Andin este cel mai înalt organism al Acordului de la Cartagena. Realizat de șefii de stat ai țărilor membre, Consiliul se reunește anual în sesiuni regulate cu scopul de a defini procesul general de politică. Președinții stabilesc orientări și priorități de lucru și, în general, indică direcția integrării în diferitele sale aspecte. Ei au pronunțat prin linii directoare care intră sub incidența actelor sau declarațiilor reuniunilor prezidențiale.
Consiliul Andin al Afacerilor Externe
Comisia comunitară Andină
făcând o paralelă cu Uniunea Europeană, Comisia Europeană îndeplinește aproape aceleași atribuții.
Comisia „este alcătuită dintr-un reprezentant plenipotențiar din partea guvernului fiecărei țări membre” (decizia 563, 1969). Acesta este alcătuit din patru reprezentanți ai țării, unul dintre ei fiind președintele. În ceea ce privește Secretariatul General, se prevede că acesta trebuie să acționeze exclusiv în interesul subregiunii. Este una dintre principalele instituții și trebuie să ofere asistență tehnică oricărei instituții a Sistemului Integrat Andin.
Secretariatul General al Comunității Andine
secretarul General, care este ales prin consens de Consiliul Andin al Afacerilor Externe pentru un mandat de cinci ani, este partea cea mai vizibilă a Secretariatului. El/ea „trebuie să fie o persoană cu reprezentare largă și prestigiu recunoscut și trebuie să fie cetățean al uneia dintre țările membre. El acționează numai în interesul subregiunii în ansamblu” (Art 29, acordul de la Cartagena).